Soldatii americani au adus dansul Lindy Hop (un dans afro american avand radacini in popularul Charleston) / Jitterbug in Europa in jurul anului 1940, unde acest dans a prins rapid popularitate in randul tinerilor. In Statele Unite termenul Swing a devenit cuvantul cel mai des folosit pentru a descrie dansul. In Marea Britanie variatii in tehnica au condus la noi stiluri, cum ar fi Boogie-Woogie si Swing Boogie, cu Jive, treptat, afirmandu-se ca termen generic.
Dupa razboi, boogie a devenit dominant pentru muzica populara. Nu a fost, totusi, niciodata departe de opinia criticilor ca fiind cu dans strain vulgar. Un guru al salilor de dans, Alex Moore, afirma la acea vreme ca nu a vazut niciodata ceva mai urat. Instructorii de dans englezi au dezvoltat un Jive elegant si plin de viata, dansat pe o muzica putin mai lenta. In 1968 a fost adoptat ca fiind unul din cele cinci dansuri latino in competitiile internationale. Stilul modern din salile de dans din 1990 pana in prezent, exprima foarte multa fericire, cu miscari de ridicare si indoire a genunchilor sau rock din solduri.
