Muzica ce poarta azi denumirea de Bachata, a evoluat si apartine de o  lunga traditie Pan Latino Americana a muzicii de chitara (musica de  guitarra), care era cântata în mod obisnuit de un trio sau de un cvartet  compuse din una sau doua chitare ( sau alte instrumente cu coarde  înrudite precum mai mica „requito”), percutia fiind asigurata de  „maracas” si/sau alte instrumente precum „claves” (bete din lemn de  esenta tare folosite pentru percutie), tobe bongo sau un fel de  rascheta-screper. Uneori era inclus si un bas mare pentru mâna stânga  denumit „marimba” sau „marimbula”. Când bachata a aparut în anii 1960,  era parte a unei importante subcategorii a muzicii de chitara romantice  deosebita de muzica de chitara folosita în primul rând pentru dans  precum cubanezul Son sau Guaracha. Cel mai popular si raspândit gen de  muzica romantica de chitara în acest secol, si cel care a avut cea mai  mare influenta pentru dezvoltarea bachatei, a fost Bolero-ul cubanez (a  nu se confunda cu Bolero-ul spaniol cu care nu este înrudit).
Înainte de dezvoltarea industriei dominicane si raspândirea  mass-mediei, trio-urile si cvartetele de chitara erau aproape  indispensabile pentru o serie de evenimente recreative precum  petrecerile de duminica dupa-amiaza denumite „pasadias”si adunarile  spontane care se tineu în curti, saloane sau în strada care erau  cunoscute sub denumirea de „bachatas”.Dictionarele de spaniola latino  americana definesc cuvântul bachata ca desemnând distractie, voiosie,  zaiafet, dar în Republica Dominicana, în adaos la calitatea emotionala a  distractiei sugerata de dictionar, cuvântul se referea în mod special  la adunari care includeau muzica, bautura si mâncare. Muzicienii care  cântau bachata erau de obicei localnici, prieteni sau vecini ai gazdei,  dar uneori, pentru ocazii speciale, veneu si cântareti reputati din  teritorii mai departate.Petrecerile erau tinute de obicei sâmbata noapte  si tineau pâna în zori când oaspetilor ramasi li se servea o supa  traditionala, „sancocho”. Deoarece muzica cântata la aceste adunari era  adesea produsa de chitara, muzica înregistrata între 1960 si 1970 de  muzicieni de origine rurala a ajuns sa fie cunoscuta sub denumirea de  bachata.
Dominicanii din clasele mai înstarite însa considerau ca aceste  petreceri populare erau vulgare si înapoiate. Astfel, muzica de chitara  cântata de muzicienii saraci din mediul rural a ajuns sa fie sinonima cu  proasta calitate. Blamarea a cazut si asupra celor care ascultau o  astfel de muzica, termenul „bachatero” folosit atât pentru muzicant cât  si pentru ascultator fiind, în egala masura, desconsiderator.
Dezvoltat in timpul primului Razboi Mondial  in suburbiile New York-ului , a fost interpretat initial de dansatori  africani si caraibieni, debutul fiind in music-hall-uri americane.  Foarte repede a devenit popular si in salile de dans.
Foxtrot-ul  si Quick Stepul au origine comuna. In anii 1920 multe formatii cantau  Foxtrot-ul prea rapid (pasii mari ai acestuia neputand fi dansati la  acea viteza), fapt ce a nemultumit pe multa lume, chiar si cateva din  marile publicatii ale vremii scriind despre aceasta. Astfel la sfarsitul  anilor 20 au fost dezvoltate doua dansuri diferite Slow-Foxtrot-ul cu  32 batai pe minut si Quick Step-ul cu 50-52 batai pe minut .


